Duminica, 4 noiembrie, 2007: “O formaţiune pro-moscovită a cerut astăzi ca limba rusă să fie declarată a doua limbă de stat şi a militat pentru apropierea de Federaţia Rusă. La manifestaţie a participat şi liderul unei organizaţii radicale de la Moscova. Protestul nu a fost autorizat de primăria Chişinău, dar s-a desfăşurat în mod paşnic, iar poliţia nu a avut motive să intervină.”(ProTV Chişinău) 
Dacă mă gândesc acuma aşa, mai din inimă şi mai Româneşte, adică cu ceva bun simţ şi înţelegere, e ciudat şi probabil foarte agitant să fii rusofon într-o altă ţară decât Mati Rassia. Este o continuă paranoie care te urmăreşte, zi şi noapte, ţi se pare că esti defavorizat, că eşti privit urât, că cineva în orice moment te va apuca
de păr şi te va arunca dracului peste balcon că eşti un venetic idiot pe care nimeni nu il vrea!! Hmmm, glumesc 
Oricum am văzut des ochi sălbatici, animalici, de rusofoni care în momentul în care le ziceam să treacă la Română pur şi simplu scoteau foc şi scântei. AAAAAAA câte emoţii. În lumea asta moartă (buttonieră cum recent am botezato), în lumea asta rece şi lipsită de orice sentiment, poţi găsi un rusofon care uite mă, te învie cu emoţiile prezente pe mutra lui porcină. Aaaaaah ce drăguţ, tocmai trec fiori prin mine, e tipul de plăcere pe care o are de obicei colega mea de servici când vede un căţeluş frumuşel şi mai nu se topeşte cu tot cu sunetele ciudate pe care le face(aaaa, uuuu, iiiii, mmmmm). Iată aşa mă topesc eu când gust din emoţiile unui rusofon resemnat la viaţa sa patetică. Sărmanul de el, îi duce dorul patriei, ce să-i faci, se cheamă “dor de casă”, heh, ce drăguţ(amuş iar ma topesc).
Ei, până la urmă, trezesc ei puţină milă, (ceea ce urăsc defapt, mila e ceva ce trebuie şters din pachetul de emoţii ale Românului): sînt oameni ai nimănui. Nu sînt nici ruşi adevăraţi, fiindca măsa sau tatsău a venit aici, la cald şi bine, din fundu lui Mati Rassia, lăsând totul acolo, şi schimbând pe comfort, verde, roşu (pune mintea în mişcare şi înţelegi la ce mă refer) , şi probabil că nu-s primiţi cu braţele deschise la Moskova. Nu-s nici de-ai noştri, căci sigur, cum poate un rus să se lase asimilat de populaţia băştinaşă a ţării pe care o parazitează? Rusul e burjui oriunde, chiar şi nebierbărit, cu zdrenţe pe el, şi o sticlă de votka în mână, şi aşa se simte stăpân la loc străin.
Bun, până la urmă, există o soluţie: un tren cu vagoane de alea pentru mărfuri, încărcarea cu rusofonia chişinăuneană şi cââât mai repede spre Mati Rassia, că probabil că are nevoie şi ea sărmana de patrioţi şi oameni cumsecade, iubitori de ţară, iar când vine vorba de patrioţi ruşi, unde în altă parte îi poţi găsi dacă nu la Chişinău?? Stau aici ca într-un coteţ, toţi grămadă şi cu aceeaşi gândire. A da poate ei fac chestia aia cu “Dacă Mohamed nu vine la munte, vine muntele la Mohamed”, în cazu ăsta muntele e Rassia, căreia, Duminica asta, pe 4 noiembrie 2007, rusofonia chişinăueană i-a făcut declaraţie de grande amour (aaaaaaaaaaaah iar mă topeeeeesc).
Cu multă dragoste şi… topire, un anti-Work&Travel.
