Scrisoare de la un frate de peste Prut:

“Acum cateva zile am fost in Bucovina. Scopul calatoriei a fost acela de-a trece granita si de a ajugne in Cernauti, pamant sub ocupatie Ucraineana. Vreau sa va spun ca niciodata nu am fost un mare cunoscator al istoriei neamului roman si cu toata astea, odata ajuns acolo a rasarit de nicaieri in sufletul meu, un sentiment de tristete atunci cand am ajuns in vechiul oras si nu am mai gasit aproape nimic care sa aminteasca de sufletul poporului roman. Totul era scris in limba lor, prea putini stiau romaneste, iar cei care vorbeau se faceau ca nu ma inteleg. A fost un sentiment care mi-a frant inima si m-a facut sa ma gandesc cu groaza la viitorul acelui colt de lume si al Basarabiei. Am ajuns acasa in Bucuresti cu gandul la ce am experimentat in calatoria mea si primul lucru pe care l-am facut a fost sa citesc istoria neamului meu. Vroiam sa aflu de ce, vroiam sa stiu cand si cum s-a produs aceasta ruptura care desi a avut loc inca dinainte de-a ma naste, mi-a sfasiat inima de parca s-ar fi intamplat ieri. Am rasfoit cartiile, am cautat pe internet, am o parcurs secole de istorie ca sa aflu adevarul si cu gandul la scumpa mea tara, m-am uitat peste harta Romaniei Mari, rotunda ca un mar care a fost muscat din toate partiile de marile puteri imperiale care ne-au calcat in picioare si au pecetluit o soarta dureroasa pentru romanii de pretutindeni. Am citit istoria Basarabiei si dinainte de-a termina de citit, ceva in sufletul meu parca se trezea la viata ca dupa un somn de veacuri, un dor nebun de libertate, o dragoste arzatoare pentru toti fratii mei, o sete ucigatoare de dreptate…
Am 23 de ani, sunt student, am trecut prin viata cu capul in nori si niciodata nu am stiut care este rostul meu pe lumea asta, pana in clipa in care am regasit in adancul inimii mele mostenirea pe care strabunii nostrii au lasat-o fiecaruia dintre noi: dragostea de tara. Am realizat ca suntem inconjurati de superficialitate, de oameni care nu pun mare pret pe adevaratele valori, de hoti si mincinosi… Cu o adanca tristete in suflet m-am gandit ca cei care se impotrivesc cu adevarat reintregirii tarii sunt acei oameni pe care ii numim frati, acei oameni care traiesc in intuneric si refuza sa afle adevarul, dar care si ei, ca si mine, ca si voi, ca si multi altii, au in sufletul lor ceea ce s-a transmis din tata-n fiu: dorinta de libertate, iubirea de patrie. Si atunci am ajuns la concluzia ca scopul meu este sa ii fac pe ei sa afle adevarul, sa ii ajut sa isi regasesca sufletul, sa le limpezesc mintea, sa ii fac sa le pese, atat cat pot.
M-am bucurat sa va regasesc pe voi, fratii mei moldoveni, m-am bucurat sa stiu ca si printe voi sunt persoane care impartasesc acelsi ideal ca si mine. Vreau sa stiti ca va sunt alaturi si ca traiesc cu convingerea ca mai sunt multi ca mine in Romania care doresc cu ardoare reintoarcerea Basarabiei acasa. Pe aceia vreau sa ii gasesc, iar pe cei care sunt orbi, vreau sa ii fac sa vada in intunericul indiferentei care s-a asternut peste scumpa noastra tara!
Am lasat un mesaj pe un blog pe care l-am scris in doua variante, una dintre ele fiind mai scurta pentru a putea sa il raspandesc pe messenger, intrucat spatiul destinat textului nu este indeajuns de mare ca sa imi permita toate caracterele. Vreau sa va trimit ambele variante, sa le cititi si sa le da-ti si voi mai departe, sa desteptam impreuna romanul care nu s-a trezit inca:

Basarabia a indurat multe umilintze care au ramas ca o pata de sange in istoria acestui popor. A fost trecuta prin foc si sabie, a fost rupta din trupul tarii, scuipata si batjocorita, devstata de marile puteri imperiale care au servit la masa popare mici. Cu toate astea, spre deosebire de nordul Bucovinei care a fost rusificat aproape complet, fratii nostri de peste Prut nu si-au pierdut sufletul romanesc si dorintza de-a se intoarce acasa. Comunismul este o iluzie. S-a imprastiat ca o ciuma si domneste inca prin propaganda si teroare peste mintiile si sufletele slabe. Multi romani si moldoveni de-o potriva isi doresc cu ardoare unirea in ciuda informatiilor false imprastiate peste tot de catre cei care pun mai presus propriile interese decat dreptatea si adevarul. Nu te lasa manipulat de vorbele lor false, nu lasa dragostea de tara sa piara ingropata de neajunsurile acestui prezent murdar pe care ei l-au creat! Sa renuntam acum la ideea ca suntem frati, ar insemna sa pierdem pe veci ceea ce este al nostru, ar insemna sa calcam in picioare lacrimile si sufletele celor care au murit pentru libertatea noastra si pentru reintregirea tarii. Tara nu are nevoie de eroi, dar are nevoie ca tie sa iti pese!

Atat am avut de spus deocamdata. Sper sa ajunga acest mesaj la voi si sa nu va pierdeti niciodata speranta si credinta in Dumnezeu. Romania nu va uitat!”

Vrabie Valentin Nicolae